Io si turnasse a nascere, vulesse essere ‘e ccà .
E nun vulesse crescere, pè nun me rassignà .
Nun me perdesse n‘alba che saglie arete ‘o mare.
Nun aspettasse ‘e stelle, pè nun m‘addurmì maje.
Ma vulesse a ttè, accussì comme sì.
Quanno fai finta ‘e capì, quanne me parli e m‘annascunne.
Chelle ca me vulesse dì, e me lasse accussì, senza no e senza sì.
Senza risposte inte a n‘abbraccio.
Io si turnasse a nascere, vulesse murì ccà .
Nun abbattesse n‘albero, pè nu metro ‘e città .
Rignesse ll‘acqua all‘Africa e ll‘asciuttasse ‘e paure.
E a chi nun crede ‘e favole, nun ‘o lassasse maje sule.
Ma vulesse a ttè, accussì comme sì.
Quanno te piace ‘e murì, quanno te mancano ‘e parole.
Ca ‘e vvote nun te saccio dì. E sì bella accussì.
Mentre aspiette ‘e capì, ogni pensiero ca io faccio.
(STRUMENTALE)
E vulesse a ttè, accussì comme sì.
Quanno fai finta ‘e capì, quanno te mancano ‘e parole.
Ca ‘e vvote nun te saccio dì. (Io si turnasse a nascere)
E sì bella accussì... (Campasse pè te vivere)
Mentre aspiette ‘e capì.
(Stesse a ttè dinte ‘a n‘attimo primma da luce avisse vire a mmè)
Io sì turnasse a nascere, cagnasse tanti cose.
Nun me facesse arrennere, a nu pensiero ca me scure.
Accumminciasse a leggere, pè me mparà a ragione.
E fosse assaje cchiù libero, e n‘ignorante buono.